E atat de intuneric. Precum in cel mai adanc abis al idealului....dar privesc in sus
sperand la o calauza. Totul era pustiu, chiar si acolo sus in lumea titanilor nemuritori,
dar stiu....stiu ca esti acolo si incerci sa ma gasesti in lumea mea rece si parasita chiar
si de scanteia sperantei. Ma prabusesc la pamant...in mai putin de doua secunde desi pentru
mine ....a durat cat o cadere in cel mai adanc abis. Apoi am avut o presimtire....ca si cand
o mana ma tragea la EL, acel EL care te urmareste pana la ultina scanteiere a dorintei de a
mai zambi pentru o speranta. Dar nu am cedat. Am supravietuit. Nu mi-am indurat soarta....
m-am zbatut pana la sfarsit in acest rece si in acelasi timp arzator abis. Simteam ca si cum
niste ace ma strapung incercand sa-mi suga si ultimul suflu. Cu cat sunt mai inlantuita mai
mult cu atat stiu ca tu esti acolo si de aceea nu voi renunta.
Arunc o ultima privire spre lumea ta....acolo in acel colt indepartat, zaresc din nou
lumina sperantei. Esti TU. Sunt EU. Acel joc de cuvinte din care rezultam NOI...
Dintr-o data ochii mi se umezesc si un suflu rece dar usor precum petalele florilor de
cires, imi da acea sperata putere de a te prinde de mana si de a ma lasa calauzita in lumea
pe care ai creat-o, pentru noi, lumea noastra....doar a noastra!
O lacrima se lasa purtata pe obrazul stang... imi ajunge pe buze, le umezeste. Imi
mangai usor buzele cu limba din pura curiozitate....sa vad daca mai are acelasi gust sarat
si dulce, in acelasi timp. Memoria nu ma insala.... imi duc aminte perfect acel gust, dar
exista o mica diferenta intre aceasta si cele anterioare. Lacrimile de pana atunci aveau
gustul si amarul supararii si suferintei.... in schimb aceasta avea un ingredient special,
ba chiar magic,pot spune....avea gustul fericirii....dorintei de iubire si pasiune care
imi mistuia sufletul....
Totul e rezultatul unui singur lucru: "EL"... e ca o punte intre lumea reala si cea
imaginara, e magicul fiecarei povesti, e magia pasiunii noastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu