Lifetime moments

Camera goala, plina de amintiri de vise, de trairi, de sentiminte, de emotii...pare goala dar e plina de noi...fotografiile vechi inca mai impodobesc peretii....am strans atatea lacrimi si clipe de dor, am strans visele in pumni si ma doare sa sterg amintirile. Vreau sa retraiesc tot....sa dorm pe umarul tau, sa te gasesc pe salteaua moale, invelit cu un cearsaf in care ne ascundeam in noptile cu luna plina, iar cand ploaia batea in geam, eu ma ascundeam in bratele tale, facem parte din tine....iar tu erai o parte din mine. Diminetile ne ascundeam de razele soarelui ce navaleau peste noi, ca si cum am fi vrut sa nu fim descoperiti... Cate dorinte aveam si in cate vise credeam....cate si mai cate!...
Privesc acum in gol...nu mai recunosc nimic din ce era. Geamul care ne pazea de exteriorul invalit in mister acum este spart....ma apropii. Imi privesc chiplu care se oglindea in cioburi... nu mai era acel chip pe care il stiai tu, acel chip care il adorai cand iti zambea, cand te privea....acel chip de care erai hipnotizat, care emana fericire, dorinta, placere, iubire... "Ochii sunt oglinda sufletului!" mai stii? asta imi sopteai de fiacare data cand ii priveai....iar eu nu puteam sa imi ascund dorintele, emotiile, trairile....mereu stiai ce simt. Oare acum daca i-ai vedea ce ai crede ca simt?!
Imi e atat de greu... m-ai lasat intr-un vis cu sufletul frant....se pierde toata dragostea. Dar amintindu-mi, inca mai retraiesc emotiile ca niste cai salbatici care imi navaleau trupul, care imi dadeau fiori la fiecare atingere si care ma faceau sa rosecs asemeni unei copilite in fata ta....
Mi-e dor de un sarut, de o atingere....vin aici pentru ca filmul nostru inca mai ruleaza intre acesti patru pereti....inca se simte parfumul dragostei...
Toate astea le-am scris pentru tine...pentru ca te-am vazut si pe tine intrand aici. Iti e dor si tie, de tot! Pentru ca o dragoste adevarata trebuie retraita la infinit...
Cuvintele sunt goale la fel ca si sufletele noastre..unu in absenta celuilalt.....dar simt ca dorim amandoi acelasi lucru....ne dorim sa retraim....pentru ca ne-am grabit sa traim!

Fericirea este compusa doar din lucruri simple....

"Progresam si uitam sa fim fericiti....ingropam bucurii". Lucruri simple, bucurii:
amintiri, vise, sperante, atingeri, mangaiere, timiditate, nopti albe, nopti calde, ploi de vara, raza de soare, picautra de ploaie, Marea Neagra, rasarit, plaja, foc, dragoste, fum, iubire, aerul sarat, pielea sarata dupa baia in mare, cristalele de nisip, adierea blanda a vantului care iti alinta parul, roua diminetii,firele de iarba, floarea soarelui, lacrimi, alunita de pe obraz, privirea dragastoasa, sticla de vin, cerul senin, fotografiile, soaptele noptii, iuluzia lunii, covorul de stele, parfumul lui, buze, rasuflare, disperare, nepasare, hohote de ras, lupta, ideal.
Traieste-ti clipa!....pretuieste fiecare moment, timpul nu asteapta pe nimeni!
Ieri este istorie, maine este mister....

Capable... ou pas capable?!

Simt nevoia sa ma copilaresc...Sa devin copil, sa traiesc, sa zambesc, sa ma joc, sa ma
bucur ca un copil...Sa pun intrebari la care sa le aflu raspunsul si sa dau frau liber
imaginatiei, emotiilor si sentimentelor....Sa fac tot ce vreau, cum vreau, cand vreau si unde
vreau....iar acum... am crescut! E ca si cum cineva spune "STOP!", nu ai voie sa...., sa....,
sa.... si sa... De ce? Pentru ca ai crescut, te-ai maturizat,sau cel putin incerci, dar in
schimb ce capeti....aroganta, nesimtire, ipocrizie si asa mai departe... pe langa asta si mai
multe intrebari...fara raspuns evident... la care te zbati sa le dai un raspuns iar ele parca
se incapataneaza sa nu le recunoasca. Si ce faci? observi ca nu razbati... renunti? sau
continui sa lupti? Capabil sau nu capabil? Nu o sa ascult incapatanarea lor... o sa continui...
pentru ca am fost crescuta cu deviza "Orice intrebare are raspuns!" si "Daca vrei, poti!"
Acum e randul meu sa te provoc...."Intri in jocul vietii?"
Capabil, sau nu capabil ?!

Pentu ca existi.

"Definitie"... asta mi-a venit acum in minte... tot ce ne inconjoara are o definitie,
o explicatie....dar oare a putut cineva vreodata sa gaseasca definitia "iubirii". Parerea mea
este ca "NU"....IUBIREA se simte si se arata.... nu se explica, iar daca iti este impartita e
si mai bine si mai placut...e cu adevarat o emotie puternica, ceva ce simti intens, cum vrei
si cum iti place. Acum vine intrebarea: "Tu cum o simti?" Fiecare are felul lui de a simti,
de a iubi, de a gandi, de a visa, de a alinta, de a zambi de a mangaia, de a atinge, de a
saruta....Toti suntem diferiti, chiar daca ni se pare ca cineva seamana cu altcineva.... in
adancul mintii, inimii, trupului sau sufletului avem ceva diferit de celalalt... care ne face
speciali.... care ne da dreptul sa fim asa cum dorim!
Combin patru elemente: "mintea", "inima","trupul" si "sufletul" pentru ca se leaga
intre ele... nu pot functiona una fara alta... iar atunci cand trebuie sa iei o hotarare
ele se sfatuiesc si i-au o hotarare impreuna... totul depinde de ele... nu le
potsi "folosi" separat... au aceeasi importanta....Aceste patru elemente se regasesc si in
mine, ma ajuta de fiecare data, imi dau putere si mai multa incredere in propriile forte....
Ma simt de patru ori mai puternica!
Aud de fiecare data : "Sunt un om ca toti ceilalti!" GRESIIIT!!! "Esti doar tu! un om
special, diferit si important! esti TU... esti UNIC!"

Reintoarcere in viitor!

Dansul fluturilor de nea...ii urmaresc intrebandu-ma "ce ii determina sa ne incante
sufletele cu minunata lor prezenta?"
Doi fulgi se opresc in fata mea.... ma uit la ei, intind palma...erau lipiti unul de
altul. Formau un singur fulg....ca si cum vroiau sa isi arate afectiunea unu fata de celalalt.
Ii priveam si mi-a venit in minte cuvantul "TU",acel "TU" pe care il spui cu multa dragoste si pasiune....care este doar al tau si care merge doar in combinatie cu "EU". Este acel "TU" care iti este aproape, care te priveste, te mangaie, te saruta, iti daruieste un zambet cand ai nevoie de el, care te tine strans in brate cand itsi e frica,care te doreste exact asa cum esti....chiat daca nu iti vine sa crezi.....caruia ii e frica atunci cand nu esti cu el, care tremura
cand il atingi, caruia inima-i bate in piept ca si cum ar vrea sa o ia la fuga atunci cand te
vede, care atunci cand te atinge ii e frica sa nu te raneasca....acel "TU" care este al tau,
care itsi apartine in totalitate.
Acest joc la cuvintelor formeaza unul singur "NOI", un singur trup, pe care nimic nu il
poate dizolva. Trupul nostru....format din "TU" si "EU".
Acum ma regasesc in bratele tale....ma mangai, iti place sa te joci in parul meu, mi-l
desfaci ca sa il poti alinta in nestire...ma privesti in ochi, imi spui uimit, ca de fiecare
data, ca au culoarea oceanului,ma privesti atat de patrunzator incat am impresia ca vrei sa
imi citesti gandurile, vrei sa intri in mintea mea, in capul meu, in sufletul meu.... dar te
opresti la inima...pentru ca deja esti acolo, sti bine asta. Continui sa ma privesti, vreu sa
stiu de asemenea ce gandesti, sa te inteleg. Iti apleci privirea la buzele mele....le atingi
incet, le mangai cu o frica evidenta...ca si cum ti-e frica sa nu le ranesti. Ele te vor,
tu sti asta....te supui, ma sarutsi...atat de frumos cat sa imi mai doresc, dar nu te potsi
abtsine sa nu le musti, sa simti ca sunt ale tale, ca iti apartin.
Ma opresc, te privesc, te ating si ma gandesc... cu inima, mintea, trupul si sufletul meu...
s-au hotarat. Te vor, te vor pe tine.Te privesc in ochi...privesc in tine, vreu sa stiu ce
gandesti....oare o sa reusesc? Dar in acelasi timp aud acele cuvinte magice: "TE IUBESC"

Speranta moare ultima!

E atat de intuneric. Precum in cel mai adanc abis al idealului....dar privesc in sus
sperand la o calauza. Totul era pustiu, chiar si acolo sus in lumea titanilor nemuritori,
dar stiu....stiu ca esti acolo si incerci sa ma gasesti in lumea mea rece si parasita chiar
si de scanteia sperantei. Ma prabusesc la pamant...in mai putin de doua secunde desi pentru
mine ....a durat cat o cadere in cel mai adanc abis. Apoi am avut o presimtire....ca si cand
o mana ma tragea la EL, acel EL care te urmareste pana la ultina scanteiere a dorintei de a
mai zambi pentru o speranta. Dar nu am cedat. Am supravietuit. Nu mi-am indurat soarta....
m-am zbatut pana la sfarsit in acest rece si in acelasi timp arzator abis. Simteam ca si cum
niste ace ma strapung incercand sa-mi suga si ultimul suflu. Cu cat sunt mai inlantuita mai
mult cu atat stiu ca tu esti acolo si de aceea nu voi renunta.
Arunc o ultima privire spre lumea ta....acolo in acel colt indepartat, zaresc din nou
lumina sperantei. Esti TU. Sunt EU. Acel joc de cuvinte din care rezultam NOI...
Dintr-o data ochii mi se umezesc si un suflu rece dar usor precum petalele florilor de
cires, imi da acea sperata putere de a te prinde de mana si de a ma lasa calauzita in lumea
pe care ai creat-o, pentru noi, lumea noastra....doar a noastra!
O lacrima se lasa purtata pe obrazul stang... imi ajunge pe buze, le umezeste. Imi
mangai usor buzele cu limba din pura curiozitate....sa vad daca mai are acelasi gust sarat
si dulce, in acelasi timp. Memoria nu ma insala.... imi duc aminte perfect acel gust, dar
exista o mica diferenta intre aceasta si cele anterioare. Lacrimile de pana atunci aveau
gustul si amarul supararii si suferintei.... in schimb aceasta avea un ingredient special,
ba chiar magic,pot spune....avea gustul fericirii....dorintei de iubire si pasiune care
imi mistuia sufletul....
Totul e rezultatul unui singur lucru: "EL"... e ca o punte intre lumea reala si cea
imaginara, e magicul fiecarei povesti, e magia pasiunii noastre...