Am citit intr-un articol mai multe variante despre mirosuri, arome.... S-a gadit vreodata cineva ca si sufletul norstu are un miros anume? Mirosul fiecarui suflet...fiind el bun sau rau, pur sau murdar... Apoi am propus un joc. A intrebat mai multe cunostinte a ce miroase sufletul lor.. Fiecare a incercat sa raspunda cat mai frumos posibil si sa arate laturi angelice. Mi-am dat seama ca toti isi descriau mirosul sufletului ca fiind calitatile care le detineau si lucrurile care ii faceau fericiti in viata, carora le facea placere si aducea satisfacti sufletului, intr-un fel sau altul.. Prima reactie era una de blocaj, apoi raspundeau dupa care incepeau sa se gandeasca daca exista intr-adevar asa ceva... Raspunsul la intrebarea asta se afla in sufletul fiacaruia. Alegeti de asemenea daca vreti sa credeti sau nu, daca vreti sa jucati sau nu, daca vi se pare o prostie sau chiar e ceva interesant. Atat timp cat este un joc de cunoastere de sine sunt de parere ca e foarte interesant.Mirosul sufletului meu e unul aromat, contine multe ingrediente, miros de culoare.. de zambet.. de primavara.. de mar cu scortisoara.. de mare.. de apus.. de visator.. de amintiri.. de fericire.. de dragoste. miros putin piperat si de multe ori dominant. miros de libertate.Dar sufletul tau ce miros are?
Cer sau pamant, luna sau soare, lumina sau intuneric, frumos sau urat, bun sau rau, rai sau iad....
Ce e acela iad?...Nimeni nu detine acest raspuns, poate doar sufletul atunci cand se desprinde de trup si se lanseaza spre ceva complet nou, ceva necunoscut....care iti da fiori si de care esti foarte curios sa il afli. Dar totusi nici el nu iti poate impartasi secretul!
Dar raiul? L-ai vazut? L-ai simtit? "NU". Nici aici nu sti ce raspuns sa dai! Asta ramane la alegerea fiecaruia, in ce vrea sa creada, ce spera....
Stau si ma gandesc....toti ne intrebam. Ce e una? Ce e alta? Unde se afla? Cum arata? Intrebari fara raspuns.
In viziunea mea, iadul poate fi chiar viatsa de pe pamant... pentru ca noi, oamenii, ne facem viatsa urata, dificila, nu privim decat partea goala a paharului....uitam sa profitam de lucrurile care ne fac placere, lucruri care ne inconjoara, lucruri simple... care ne fac cu adevarat fericiti!
De ce atata minciuna? Cand o sa ne maturizam in adevaratul sens al cuvantului!? Traim ascunsi dupa niste masti, nu aratam sentimente si pierdem foarte mult din cauza asta.... uitam ca avem doar o viata si trebuie traita in totalitate nu in episoade. Suntem egoisti!
"Timpul e singurul lucru care se pierde intr-adevar!" Mircea Eliade
"Egoismul e singurul sambure rau din om" Mihai Eminescu
P.S.: Traiti-va fiecare clipa, ca si cum ar fi ultima!
