Noiembrie.
Duminica seara.. dupa o ploaie de sfarsit...
Ura ziua asta. Ura toate duminicile, ura ordinea, ura graba, ura singuratatea, ura monotonul. Si totusi era singura in parc, pe o banca verde, cu patura de frunze la picioare si cu gandul departe. Statea pur si simplu si privea, admira, se gandea nu stia la ce... sau cel putin nu vroia sa stie la ce..
Ii placea sa numere stelele de pe cer, facea asta in fiecare noapte si le aduna de fiecare data le scadea... le invartea.. vroia sa stie cate stele sunt pe cer. Aerul o apasa de aceasta data, sufla greu... ofta. Era trista si indurerata, simtea ca lipseste ceva.. vroia sa se regaseasca. Era fascinata de stele, de frunze, de ceata, de luna, de magie, de oameni.
Vantul adia.. se juca in parul ei si cu o rautate inexplicabila i-a azvarlit departe manusa ce zacea in poala. Speriata s-a ridicat sa o prinda.. dar in graba initiala nu a constientizat prezenta persoanei de pe alee. Manusa s-a oprit la picioarele...lui. El s-a aplecat, a ridicat-o si i-a inmanat-o. Ea i-a zambit inocent si a spus "multumesc". El a raspuns cu un zambet. Ea l-a invitat p banca iar el i s-a alaturat.
Doi necunoscuti s-au intalnit si si-au povestit... atat de mult incat timpul nu le-a mai fost de ajutor...
S-au despartit dupa multa vreme si si-au promis ca se vor mai revedea.. El era mai trist ca ea.. suferea.
Trei duminici la rand ea se ducea in acel parc, se aseza pe acea banca, cu manusile in poala si il astepta. A treia oara si-a facut aparitia. I-a zambit si i-a cerut voie sa i se alature. Ea s-a ridicat, la prins de mana si au plecat.... In capatul aleii primul sarut a fost furat iar cei doi, in ceata deasa, s-au evaporat....
Necunoscultul le aprtine.
