Pentru ca a ploua. Cerul a plans pentru noi, pentru ca tu l-ai intaratat. Imi retrag cuvintele provocate de tine asa cum soarele usuca stropii de ploaie. Tuna si fulgera, iar tu apari de nicaieri, din ceata, din ploaie, pe o alee. Te privesc nedumerita, incerc sa te ating sa vad daca chiar existi, daca faci parte din realitate. Apari ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, apari in cinstea amintirilor si in ciuda celor spuse. Inspiri agitatie, provici tornade.
Crezi ca daca stai in ploaie in fata mea te vei spala de pacate???
Crezi ca o sa mi se faca mila si o sa te chem sub umbrela mea???
Crezi ca a fost usor pentru mine???
Chiar crezi ca mai simt ceva pentru tine???
Naivule!
Niciodata nu o sa mai fie ca prima data, tocmai tu imi ziceai "nimic nu o sa mai fie la fel, totul se schimba, precum vantul, fara o anume conduita." In tot acest timp pe care mi l-ai oferit fara remuscari, mi-am dat seama ca m-am ascuns in umbra ta, mi-am dat seama ca nu merit ce am patimit, mi-am dat seama ca am fost o proasta, ca nu am deschis gura sa ma afirm, ca nu am avut curaj sa strig, m-ai modelat dupa cum ai vrut, m-ai strcat.
Oare te-ai gandit vrodata la toate astea, te-ai gandit vreodata la faptul ca te-am iubit, doar ca mi-era frica sa iti arat numai pentru faptul ca tu sa nu iti bati joc?? De ce nu puteai doar sa ma strangi in bratse sa simt ca inca mai faci parte din mine? Cat de greu putea sa fie? Iti place sa ma vezi suferind? Sopteste-mi si am sa stiu! Arata-mi si am sa vin! O sa te strang puternic de mana si o sa sar in bratele tale. Pana atunci va trece mult timp, timp in care poti reflecta la tot ce s-a intamplet si ce a insemnat.
Acum plec.
In ziua cand o sa ma intorc o sa vreau sa te privesc in ochii si o sa iti spun ce a insemnat pentru mine si cat de mult a contat tot. Chiar daca o sa fie ultimul lucru pe care o sa ti-l spun o sa fiu impacata. Nu o sa mai am indoiala ca s-ar putea ca tu sa nu fi inteles nimic din tot ce a fost intre noi. Ma risc, dar am incredere.
Am plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu