Aduceri aminte

Privire sfioasa, emotie albastra, zambete false, sentimente nefaste. Idei multiple, soapte primitive... Durere taioasa, blandete nervoasa, agitatie lina, liniste deplina. Nepasare dureroasa, iubire falsa, minciuni senine, adevaruri inutile.
- Tu ce crezi?
- Nu mai cred nimic.
- Asa, bine faci, oricum tu nu stii nimic, si cu toate astea stiai tot.
- Nu mai stiu, desi stiam.
- Eu nu mai vreau desi vroiam.
-Te rog....
In zadar!
- Dar totusi!!!
- Nimic, asta e!
- Prea tarziu?
- Orgoliul tau m-a transformat.
- In ce?
- Intr-o stanca. Mai ti minte, adesea ma intrebai daca esti o stanca!
- ... si stanca nu e doar o masca?
- Nu fraiere! Pentru tine o sa raman mister..... o vasta amintire.
- O dulce amintire.
- A fost!
- O sa fie....
- Nenorocitule, m-ai distrus!
- Te refac. Te repar.
- Nu ai sanse. Pot si singura, am facut-o deja. Prea tarziu. Ai ratat! din nou....
- Dar vreau....
- Poti sa vrei, asa cum vroiam si eu.
- Ma ranesti.
- Tu ai inceput! Trebuia sa te gandesti la asta inainte sa o fi facut tu.
- Te iubesc!
- Te-am iubit.... desi m-ai nenorocit.
- Iarta-ma!
- Ha! Am facut-o deja.... te-am iertat, dar nu am uitat.
- Nici daca nu vor mai exista minciuni?
- Nu mai cred in tine!
- A fost....
- ... atat de mult, pentru nimic!