Privire ucigasa, clipitul pleoapei, imaginea intiparita, lacrima sarata, sclipirea sperantei.... Momentul meu, moment invalid, speranta faramata, intr-o lume complet eronata. Traiesc in vise, ma trezesc in uitare. Aman dorul, chem auto-controlul. Varianta preferata: uitare si nepasare, amestecata. Vantul adie calduros, casa goala. Stau la fereastra, privesc orivontul. Zgomote intepatoare, tipete asurzitoare. Luna plina. Imi invadeaza camera, flesh-uri de lumina. Lumanarile stinse, geamurile ciobite, salteaua sfasiata, imaginile sunt derulate. Fotografii asternute precum un covor, sterse, rupte, vechi.... Pete de culoare, iluzii ametitoare. Detin trecutul, amintiri colatoare. Bariera e prezenta. Retraiesc trecutul. Ma asez in genunchi, trec usor mana peste ele. Le simt pulsul, le simt contropul, ii simt prezenta, le adun, le aud soaptele.... Momente de neuitat, lucruri simple, momentele noastre, vise presarate. Privesc luna. In minte mi se deruleaza secventele amintirilor.
- Mai ti minte?
- Nu.
- (Normal ca nu!!) Te ajut eu sa iti amintesti: noptile cu luna plina , noptile magice in care ne intalneam pe fuis, fugeam in necunoscut, evadam din control, ne ascundeam de.... noi si sfarseam unul in bratele celuilalt. - Vreau sa le retraim!
- Haha....Uita!! Dar te rog un lucru, nu ma mai cauta, nu mai mai suna. Imi faci rau! Ai ales, te-ai decis, m-ai ranit, mi-am revenit, dar nu ma mai agita....lasa-ma! Indiferenta mea s-ar putea sa te doara. Mi-e foarte bine asa sa stii. Adio!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu