Munti incetosati.
Totul este trist, totul este nud, sufletul e pierdut, iar luna imi tine de urat. Cu toate ca te visez... evit sa te privesc, astept sa ma trezesc in orasul ud.
Noptile reci, orasul gol, strazile pustii, zilele intunecate au absorvit durere si lacrimi sarate.
In zare, creste o floare, o floare de aur, cu petale razlete de lumina. Floarea soarelui. Cerul se deschide.... se insenineaza. E crescuta cu lacrimi sarate si de vant purtate.
Te privesc, te indrepti catre ea, esti in ceata. Te duci la ea si ii povestesti a ta viata.... esti constient ca e in zadar, ea nu poate sa te ajute, dar o vezi ca pe mine , stii ca e ultima mea raza de speranta si te agati si tu de ea ca sa ajungi din nou in lumea mea....
Sa ne reinventam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu