joi, 14 mai 2009


Lacrimi in vant, purtate de o briza. Cineva sa vina sa ma salveze. Nu pot sa ajung unde vreu sa fiu. Spune-mi ca vi, arata-mi ca iti pasa.... invata-ma sa fiu si pentru mine, nu doar pentru tine. Scutur din nas si te am pe tine , dau din aripi si zbor cu tine..... Urasc singuratatea, prefer durerea in locul cuvintelor dure si usturatoare. Am cazut, m-am zdruncinat, am primit o palma, mi-am revenit, m-am ridicat, am dat o palma si mi-am vazut in continuare de drum.... never look back :) ce e facut e bun facut. M-am trezit. Fug pe tarm, sunt sus pe o stanca, privesc in jos si zaresc marea. Se izbeste cu atata forta de stanci.... e atat de puternica, precum dorul meu pentru tine. Ridic privirea spre cer si zaresc picaturile. Cereul plange, o picatura de ploaie se izbeste de obrazul meu si o ia incet in jos. Ma simt atat de libera. Intind mainile spre cer dorind sa il apuc, simt ca prind aripi, ca pot sa zbor.... Sunt fericita, pot sa plang si sa zambesc in acelasi timp fara nici un fel de tristete in suflet. Lacrimile cerului mi se alaturau anevoie iar zambetul meu era neastamparat....

Niciun comentariu: