He: and what did you do deside counting stars
Me: beacause someone told me, that i can't count the stars. and i don't belive it.... every night i try to find on the sky some stars to put them in a lot. and one day i'll see how stars i count all my life. :)
He: that are going to be alot of stars. but wich idiot said you couldn't
Me: someone who does not know how to dream and to create
Photo by--> http://vallendester.deviantart.com
Pentru ca a ploua. Cerul a plans pentru noi, pentru ca tu l-ai intaratat. Imi retrag cuvintele provocate de tine asa cum soarele usuca stropii de ploaie. Tuna si fulgera, iar tu apari de nicaieri, din ceata, din ploaie, pe o alee. Te privesc nedumerita, incerc sa te ating sa vad daca chiar existi, daca faci parte din realitate. Apari ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, apari in cinstea amintirilor si in ciuda celor spuse. Inspiri agitatie, provici tornade.
Crezi ca daca stai in ploaie in fata mea te vei spala de pacate???
Crezi ca o sa mi se faca mila si o sa te chem sub umbrela mea???
Crezi ca a fost usor pentru mine???
Chiar crezi ca mai simt ceva pentru tine???
Naivule!Niciodata nu o sa mai fie ca prima data, tocmai tu imi ziceai "nimic nu o sa mai fie la fel, totul se schimba, precum vantul, fara o anume conduita." In tot acest timp pe care mi l-ai oferit fara remuscari, mi-am dat seama ca m-am ascuns in umbra ta, mi-am dat seama ca nu merit ce am patimit, mi-am dat seama ca am fost o proasta, ca nu am deschis gura sa ma afirm, ca nu am avut curaj sa strig, m-ai modelat dupa cum ai vrut, m-ai strcat.
Oare te-ai gandit vrodata la toate astea, te-ai gandit vreodata la faptul ca te-am iubit, doar ca mi-era frica sa iti arat numai pentru faptul ca tu sa nu iti bati joc?? De ce nu puteai doar sa ma strangi in bratse sa simt ca inca mai faci parte din mine? Cat de greu putea sa fie? Iti place sa ma vezi suferind? Sopteste-mi si am sa stiu! Arata-mi si am sa vin! O sa te strang puternic de mana si o sa sar in bratele tale. Pana atunci va trece mult timp, timp in care poti reflecta la tot ce s-a intamplet si ce a insemnat.
Acum plec.
In ziua cand o sa ma intorc o sa vreau sa te privesc in ochii si o sa iti spun ce a insemnat pentru mine si cat de mult a contat tot. Chiar daca o sa fie ultimul lucru pe care o sa ti-l spun o sa fiu impacata. Nu o sa mai am indoiala ca s-ar putea ca tu sa nu fi inteles nimic din tot ce a fost intre noi. Ma risc, dar am incredere.Am plecat.
Privire sfioasa, emotie albastra, zambete false, sentimente nefaste. Idei multiple, soapte primitive... Durere taioasa, blandete nervoasa, agitatie lina, liniste deplina. Nepasare dureroasa, iubire falsa, minciuni senine, adevaruri inutile.
- Tu ce crezi?
- Nu mai cred nimic.- Asa, bine faci, oricum tu nu stii nimic, si cu toate astea stiai tot.- Nu mai stiu, desi stiam.
- Eu nu mai vreau desi vroiam.
-Te rog.... In zadar!
- Dar totusi!!!
- Nimic, asta e!
- Prea tarziu?
- Orgoliul tau m-a transformat.
- In ce?
- Intr-o stanca. Mai ti minte, adesea ma intrebai daca esti o stanca!
- ... si stanca nu e doar o masca?
- Nu fraiere! Pentru tine o sa raman mister..... o vasta amintire.
- O dulce amintire.
- A fost!
- O sa fie....
- Nenorocitule, m-ai distrus!
- Te refac. Te repar.
- Nu ai sanse. Pot si singura, am facut-o deja. Prea tarziu. Ai ratat! din nou....
- Dar vreau....
- Poti sa vrei, asa cum vroiam si eu.
- Ma ranesti.- Tu ai inceput! Trebuia sa te gandesti la asta inainte sa o fi facut tu.
- Te iubesc!
- Te-am iubit.... desi m-ai nenorocit.
- Iarta-ma!
- Ha! Am facut-o deja.... te-am iertat, dar nu am uitat.
- Nici daca nu vor mai exista minciuni?
- Nu mai cred in tine!
- A fost....
- ... atat de mult, pentru nimic!
Privire ucigasa, clipitul pleoapei, imaginea intiparita, lacrima sarata, sclipirea sperantei.... Momentul meu, moment invalid, speranta faramata, intr-o lume complet eronata. Traiesc in vise, ma trezesc in uitare. Aman dorul, chem auto-controlul. Varianta preferata: uitare si nepasare, amestecata. Vantul adie calduros, casa goala. Stau la fereastra, privesc orivontul. Zgomote intepatoare, tipete asurzitoare. Luna plina. Imi invadeaza camera, flesh-uri de lumina. Lumanarile stinse, geamurile ciobite, salteaua sfasiata, imaginile sunt derulate. Fotografii asternute precum un covor, sterse, rupte, vechi.... Pete de culoare, iluzii ametitoare. Detin trecutul, amintiri colatoare. Bariera e prezenta. Retraiesc trecutul. Ma asez in genunchi, trec usor mana peste ele. Le simt pulsul, le simt contropul, ii simt prezenta, le adun, le aud soaptele.... Momente de neuitat, lucruri simple, momentele noastre, vise presarate. Privesc luna. In minte mi se deruleaza secventele amintirilor.
- Mai ti minte?
- Nu.- (Normal ca nu!!) Te ajut eu sa iti amintesti: noptile cu luna plina , noptile magice in care ne intalneam pe fuis, fugeam in necunoscut, evadam din control, ne ascundeam de.... noi si sfarseam unul in bratele celuilalt. - Vreau sa le retraim!
- Haha....Uita!! Dar te rog un lucru, nu ma mai cauta, nu mai mai suna. Imi faci rau! Ai ales, te-ai decis, m-ai ranit, mi-am revenit, dar nu ma mai agita....lasa-ma! Indiferenta mea s-ar putea sa te doara. Mi-e foarte bine asa sa stii. Adio!
Ma infioara gandul ca ma vei cauta, ca te voi revedea...Abtine-te! ma va durea. O sa te infioare si pe tine nepasarea mea. O sa vrei sa fugi, sa dai timpul inapoi, sa ai tot ce avea inainte, sa ma ai pe mine... iar eu voi refuza. Ai ales deja, ramai asa. E mult prea tarziu! Ai vrut sa iti traiesti visul de copil, ai vrut sa te ascunzi de adevar, ai preferat minciuna, ai vrut sa iti scrii tu destinul in viata. Dar uite ca ai omis ceva; ce a fost a fost. ce e facut e bun facut. In viitorul meu, tu nu esti prezent. Am invatat sa traiesc si fara tine, fara otrava ta. Imi este mult mai bine. Ti-ai creat o bula, o bula a ta, l-ai considerat scutul tau, dar s-a spart. Nu plang si nici nu o sa o fac, taiesc cu amintiri si cu zambetul pe chip. Trecutul e trecut, nu m-a captivat, prezentul e mai palpitant, iar viitorul inca nu m-a interesat. Stiu ca doare, tu ai vrut, tu ai inceput, si o spun senin.... "Esti in plus!""Voltaj - vara trecuta"
