Fata morgana

Fata morgana..cea cu parul blond si cu ochii azur..ai zice ca e de portelan..sta ganditoare in nisip si cauta orizontul..il priveste in ochii extrem de curajoasa si il confrunta o data cu vantul..parul ii se zbate cu brutalitate ca un leu in cusca, sta si isi asteapta 'printul'... cu o rabdare d fier si o iubire de stanca..Trec ore, trec ani, trec anotimpuri, soarele apune si rasare, ea tot asteapta rabdatoare...marea este in continua miscare, urca cate un pic in fiecare seara si ii inghite locul de asteptare..putin cate putin inima ii este inecata in lacrimi se afunda in mare iar speranta sa moare... In final asteptarea moarte are.

Ea.

Ea cea cu fruntea plină de gînduri, cu pletele în vînt, cu amintirile tulburi.. ea este femeia în sine, banală si totuşi speciala, are ochii mari pierduţi în orizont, un zambet stralucitor, o încruntare la orice raza de soare, avea buze pline si moi, are multe iubiri compromise, multe vise interzise, era geloasa pe sine, este foarte frumoasă, cu pielea'i fragedă de copil..pe un pămînt ai zice virgin, eleganta, o forma cu fond fermecator cu linii bine definite

Ea este femeia din oricine, acea feminitate reînnăscuta care este prezenta în cine ştie sa o valorifice, este deşteaptă, ea este naivă, este fragila, ea vrea libertate sa plece cat mai departe. Caută acel nebun de alb ce capturează, regina lui pentru veşnicie. Tanjeste de o viata, dupa iubire in fiecare dimineata..


(Am plecat in mini vacanta mult asteptata pentru inceputul de vara, pupici!)

Atins sau nu.

Aţi observat cat de greu e sa atingi un om..la propriu vorbind, nu sa îl atingi cu cuvinte si cu acţiuni pe care le faci, pur si simplu sa îl atingi. Cel mai bun exemplu care îl ştiţi cu toţii este: mijloacele de transport, bai nene cînd suntem toţi la grămada (ca numai asa se circula la noi) de nu sărim ca arşi atunci cînd simţim un centimetru de piele ca se atinge de pielea noastră, sărim de parcă am fi curentaţi, ne e frica si ne retrăgem ca ţestoasele în carapace. Ganditi-va numai cate persoane aţi atins în dea lungul ultimei luni, persoane care le-aţi atins din greşeală sau intenţionat... asa de multă frica inspiră o simpla atingere? suntem asa de fragili sau doar asa vrem sa părem, oare mă înşel?

Feriţi-va voi ca mie chiar îmi place, chiar dacă simt "frica" aia de care e dependentă toata lumea. Nu trebuie sa ai curaj, tupeu, nesimţire, sa faci un lucru delicat, doar atingi si nu deranjezi pe nimeni dacă asta ar fi o prima judecată.

F.U.

Nu e asa ca te-ai saturat sa ti-o "traga" unu si altu?
Asta pentru inceput.. o sa iti placa! :))

Cum te descurci in situatii penibile?