Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta viata. Afișați toate postările
joi, 3 iunie 2010
Mai bine urla decat sa spui ceva.
Vin momente in care iti vine sa dispari, sa te evapori in cel mai fericit caz si sa reapari cand e totul Ok.. In momentelea alea te simti singur, mintea dezgolita si inima paralizata iar ochii parca nu te mai ajuta.. parca ai spasme dar nu esti sigur, parca ai anumite gesturi care ai vrea sa le transpui si parca esti o leguma.. vrei sa deschizi gura sa spui ceva si iti dai seama ca nu ai cum, nu poti, atunci incerci sa urlii si nu iti iese nici un sunet.. poate doar ai norocul sa respiri, dar totul se termina mai repede decat ti-ai putut da seama. A venit asa de repede si a plecat ai naibii d greu.. Considerele momente in care viata ti-a tras-o!
duminică, 25 aprilie 2010
Pana cand?!
Te-ai gandit vreo data cum e sa zbori cu o umbrela rosie pe taramul tau preferat, sa ai intrebari care au raspuns imediat, sau sa te indragostesti fara sa iti doresti?
M-am plimbat ieri cu umbrela prin Bucuresti. O zi placuta cu un apus ca cel de dupa o furtuna naravasa, pluteam printre oameni, ganduri, dorinte.. toti erau preocupati de actiunile lor, se grabeau. I incercau pe cat de mult posibil sa fie neobservati.. unii ieseau repede la terasa din coltul strazii sa bea o cafea cu o persoana cu care posibil va incheia o "afacere", unii isi plimbau cainele, de fapt il alergau, altii copii, pe care de asemenea ii grabeau iar cand li se facea mila de saracul micut, il aruncau in brate sa le fie mai usor.. nici de cum sa ii stranga tare in brate, sa ii sarute pe frunte si sa le spuna un cuvant dulce. Altii se certau, se bateau, se sarutau, faceau dragoste, iertau dar nu uitau, isi reaminteau cu alta ocazie si toooot asa.. altii traiau in reverie continua dar bolnava, alti traiau doar ca sa moara..
Se intampla atat de multe lucruri in jurul nostru si noi suntem atat de preocupati de alte lucruri minore uitam de cele majore.. uitam sa privim si sa ne dorim, sa luptam si sa reusim, uitam ca suntem oameni si cu timpul ne "degradam" iar ocaziile dispar una cate una asa cum au si aparut.
Batranii satau in diferite locuri ale orasului pe o banca singurei sau plimbandu-se de mana in parcuri, in cel mai fericit caz, cu marea dragoste alaturi... privind viata lor dinaintea ochilor dupa care realizeaza ceea ce trebuia sa realizam fiecare dintre noi mai devreme.
Tot asa zilele se termina pe rand si fara intoarcere, un alt apus, un alt rasarit, o alta zii, o noua aventura.
Viata e o scena iar noi simpli spectatori.
Pana cand??!!
M-am plimbat ieri cu umbrela prin Bucuresti. O zi placuta cu un apus ca cel de dupa o furtuna naravasa, pluteam printre oameni, ganduri, dorinte.. toti erau preocupati de actiunile lor, se grabeau. I incercau pe cat de mult posibil sa fie neobservati.. unii ieseau repede la terasa din coltul strazii sa bea o cafea cu o persoana cu care posibil va incheia o "afacere", unii isi plimbau cainele, de fapt il alergau, altii copii, pe care de asemenea ii grabeau iar cand li se facea mila de saracul micut, il aruncau in brate sa le fie mai usor.. nici de cum sa ii stranga tare in brate, sa ii sarute pe frunte si sa le spuna un cuvant dulce. Altii se certau, se bateau, se sarutau, faceau dragoste, iertau dar nu uitau, isi reaminteau cu alta ocazie si toooot asa.. altii traiau in reverie continua dar bolnava, alti traiau doar ca sa moara..
Se intampla atat de multe lucruri in jurul nostru si noi suntem atat de preocupati de alte lucruri minore uitam de cele majore.. uitam sa privim si sa ne dorim, sa luptam si sa reusim, uitam ca suntem oameni si cu timpul ne "degradam" iar ocaziile dispar una cate una asa cum au si aparut.
Batranii satau in diferite locuri ale orasului pe o banca singurei sau plimbandu-se de mana in parcuri, in cel mai fericit caz, cu marea dragoste alaturi... privind viata lor dinaintea ochilor dupa care realizeaza ceea ce trebuia sa realizam fiecare dintre noi mai devreme.
Tot asa zilele se termina pe rand si fara intoarcere, un alt apus, un alt rasarit, o alta zii, o noua aventura.
Viata e o scena iar noi simpli spectatori.
Pana cand??!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)