Privire sfioasa, emotie albastra, zambete false, sentimente nefaste. Idei multiple, soapte primitive... Durere taioasa, blandete nervoasa, agitatie lina, liniste deplina. Nepasare dureroasa, iubire falsa, minciuni senine, adevaruri inutile.
- Tu ce crezi?
- Nu mai cred nimic.- Asa, bine faci, oricum tu nu stii nimic, si cu toate astea stiai tot.- Nu mai stiu, desi stiam.
- Eu nu mai vreau desi vroiam.
-Te rog.... In zadar!
- Dar totusi!!!
- Nimic, asta e!
- Prea tarziu?
- Orgoliul tau m-a transformat.
- In ce?
- Intr-o stanca. Mai ti minte, adesea ma intrebai daca esti o stanca!
- ... si stanca nu e doar o masca?
- Nu fraiere! Pentru tine o sa raman mister..... o vasta amintire.
- O dulce amintire.
- A fost!
- O sa fie....
- Nenorocitule, m-ai distrus!
- Te refac. Te repar.
- Nu ai sanse. Pot si singura, am facut-o deja. Prea tarziu. Ai ratat! din nou....
- Dar vreau....
- Poti sa vrei, asa cum vroiam si eu.
- Ma ranesti.- Tu ai inceput! Trebuia sa te gandesti la asta inainte sa o fi facut tu.
- Te iubesc!
- Te-am iubit.... desi m-ai nenorocit.
- Iarta-ma!
- Ha! Am facut-o deja.... te-am iertat, dar nu am uitat.
- Nici daca nu vor mai exista minciuni?
- Nu mai cred in tine!
- A fost....
- ... atat de mult, pentru nimic!
Privire ucigasa, clipitul pleoapei, imaginea intiparita, lacrima sarata, sclipirea sperantei.... Momentul meu, moment invalid, speranta faramata, intr-o lume complet eronata. Traiesc in vise, ma trezesc in uitare. Aman dorul, chem auto-controlul. Varianta preferata: uitare si nepasare, amestecata. Vantul adie calduros, casa goala. Stau la fereastra, privesc orivontul. Zgomote intepatoare, tipete asurzitoare. Luna plina. Imi invadeaza camera, flesh-uri de lumina. Lumanarile stinse, geamurile ciobite, salteaua sfasiata, imaginile sunt derulate. Fotografii asternute precum un covor, sterse, rupte, vechi.... Pete de culoare, iluzii ametitoare. Detin trecutul, amintiri colatoare. Bariera e prezenta. Retraiesc trecutul. Ma asez in genunchi, trec usor mana peste ele. Le simt pulsul, le simt contropul, ii simt prezenta, le adun, le aud soaptele.... Momente de neuitat, lucruri simple, momentele noastre, vise presarate. Privesc luna. In minte mi se deruleaza secventele amintirilor.
- Mai ti minte?
- Nu.- (Normal ca nu!!) Te ajut eu sa iti amintesti: noptile cu luna plina , noptile magice in care ne intalneam pe fuis, fugeam in necunoscut, evadam din control, ne ascundeam de.... noi si sfarseam unul in bratele celuilalt. - Vreau sa le retraim!
- Haha....Uita!! Dar te rog un lucru, nu ma mai cauta, nu mai mai suna. Imi faci rau! Ai ales, te-ai decis, m-ai ranit, mi-am revenit, dar nu ma mai agita....lasa-ma! Indiferenta mea s-ar putea sa te doara. Mi-e foarte bine asa sa stii. Adio!
Ma infioara gandul ca ma vei cauta, ca te voi revedea...Abtine-te! ma va durea. O sa te infioare si pe tine nepasarea mea. O sa vrei sa fugi, sa dai timpul inapoi, sa ai tot ce avea inainte, sa ma ai pe mine... iar eu voi refuza. Ai ales deja, ramai asa. E mult prea tarziu! Ai vrut sa iti traiesti visul de copil, ai vrut sa te ascunzi de adevar, ai preferat minciuna, ai vrut sa iti scrii tu destinul in viata. Dar uite ca ai omis ceva; ce a fost a fost. ce e facut e bun facut. In viitorul meu, tu nu esti prezent. Am invatat sa traiesc si fara tine, fara otrava ta. Imi este mult mai bine. Ti-ai creat o bula, o bula a ta, l-ai considerat scutul tau, dar s-a spart. Nu plang si nici nu o sa o fac, taiesc cu amintiri si cu zambetul pe chip. Trecutul e trecut, nu m-a captivat, prezentul e mai palpitant, iar viitorul inca nu m-a interesat. Stiu ca doare, tu ai vrut, tu ai inceput, si o spun senin.... "Esti in plus!""Voltaj - vara trecuta"
Viata este doar o umbra de adevar....Hai sa fugim, hai sa evadam, hai sa ne ascundem de adevar, hai sa mintim sa asa e mai bine.... Asta crezi tu, viata mea e diferita fara tine. Ofer dragoste, macar raspunde cu sinceritate. Acum simt ca vreau sa zbor, asa ca ramai cu bine. Aleg adevarul!
Photo by--> http://toxiclovekid.deviantart.com
Chip rebel rasarit din durere. Atarna pe muche de cutit. Zgomote intepatoare, vise sfidatoare, miscari doritoare, create pe creste inalte, de nori brodate....
Aspiratie inutila intr-o lume aparent divina. Creatii incetosate, de lume sculptate. Tablouri inscenate de zimti crestate. Sala imensa, gata sa ne absoarba in intunericul ei. Zaresc chipul, chipul meu, aparent. Evident. Oglindit intr-o bucata de sticla sfaramata, de timp uitata. Lumanarile stinse, doritoare sa fie aprinse. Cred in mine vars lacrimi si suspine, exteriorizez otrava imbibata de tine. Ma aplec sa iau bucata de oglinda. O ridic si o pun in fata luminii care patrunde in marea sala. Reflecta lumina, cheama ingeri, dezvaluie minciuna, lumineaza chipul. Pentru ca inca mai am speranta.....
Photo by--> http://wqheartbeats.deviantart.com
